dor de mine

Ma uitam mai ieri la fetele mele cum se jucau si ma regaseam incet ,incet in fiecare gest a-l lor,in fiecare zambet si raset senin ce le lumina ochisorii.Si mi-am dat seama ca pentru toti,chiar daca modul de viata se schimba copilaria e la fel,chiar si cantecelele alea nostime cu alunelu si podul de piatra sunt aceleasi,bucuria ne-disimulata pentru o ciocolata sau napolitana e la fel de neprihanita ca acum 30  de ani.Sincer mi-e dor de mine cel de atunci,mi-e dor sa-mi curga mucii din nas fara a avea sentiment de rusine,mi-e dor sa fug prin iarba descult,mi-e dor de universul meu minuscul in care ma simteam atat de bine.O parte din copilarie o re-traiesc prin copii mei dar ochii mei nu pot privi prin ochii lor,asa ca raman cu dorul din sufletul meu,dorul de mine.